| 1.
|
ELEG'ANT, -Ă, eleganţi, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Făcut cu gust, frumos; (despre oameni) care se distinge prin armonia si bunul gust al îmbrăcămintei. 2. (Adesea adverbial) Care se deosebeste prin armonia formei, prin îmbinarea plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust. ♦ Fig. Plin de tact, lipsit de brutalitate. - Din fr. 'el'egant, lat. elegans, -ntis.
Sursă
: DEX'98
(51144)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
Elegant ≠ grosolan, vulgar, necioplit, neelegant
Sursă
: Antonime
(70428)
- siveco |
| |
| 3.
|
ELEG'ANT adj. 1. v. gătit. 2. distins, îngrijit, (livr. si fam.) sic. (O toaletă ~.) 3. v. luxos. Sursă
: Sinonime
( 182846)
- siveco |
| |
| 4.
|
eleg'ant adj. m., pl. eleg'anţi; f. sg. eleg'antă, pl. eleg'ante
Sursă
: DOR
(242938)
- siveco |
| |
| 5.
|
ELEG'AN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre persoane) Care se distinge prin exterior armonios si plăcut; cu graţie. 2) (despre îmbrăcăminte) Care este făcut cu gust si conferă persoanei un aspect frumos. 3) (despre manifestări ale oamenilor, limbaj etc.) Care se distinge prin eleganţă; caracterizat prin eleganţă. Maniere ~te. Stil ~. /<fr. 'el'egant, lat. elegans, ~ntis
Sursă
: NODEX
(333338)
- siveco |
| |
|
|